În anul 1387, regele Sigismund de Luxemburg a donat familiei Banffy domeniul de la Bonțida. Pe acest domeniu familia Banffy va ridica un complex de edificii în stil renascentist. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, nucleul acestui complex de clădiri a fost extins în stil baroc și mai târziu, în secolul al XIX-lea, în stil romantic.
Proprietarii castelului au fost evacuați de trupele germane în timpul celui de-al doilea război mondial, castelul fiind folosit în acea perioada pe post de spital militar.La sfârșitul războiului, trupele germane ... --> mai multeaflate în retragere au jefuit și incendiat întreg ansamblul.
Începând cu anul 1999 a fost demarat un proces de restaurare a castelului de către Ministerul Culturii și Cultelor din România, în colaborare cu "Institute of Historic Building Conservation" din Marea Britanie și Oficiul pentru Protecția Patrimoniului Cultural din Ungaria. Lucrările de restaurare s-au făcut sub înaltul patronaj al Prințului Charles de Wales care a vizitat în mai multe rânduri şantierul şi au fost premiate cu premiul "Europa Nostra" de către Uniunea Europeană.
În 2007 Principesa Margareta a României şi-a asumat rolul de Patron Spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului construit la Bonţida.
Au o lungime de 2.900 m și o înălțime a pereților de până la 300 m. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate. Cheile Turzii oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante și animale, dintre care și unele reprezentând elemente rare, cum e acvila de stâncă.
Exploatarea sării a început în zonă din perioada romană. La începutul secolului al XVIII-lea, minele de sare de la Turda erau cele mai importante mine de sare din Transilvania. Salina Turda constituie astăzi un adevărat muzeu de istorie a mineritului în sare. Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere și a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni obiectiv turistic, au făcut ca istoria și legenda să se împletească armonios aici.
Salina este iluminată integral. Microclimatul salinei ... --> mai multeeste favorabil pentru tratarea afecțiunilor aparatului respirator și este, cu certitudine, cea mai celebră destinație a turiștilor care vizitează localitatea Turda. Exploatarea sării la Turda a fost un element determinant pentru evoluția prosperă a orașului din perioada romană până în prezent.
Cascada Răchițele numită și Vălul Miresei este situată pe Valea Stanciului în apropiere de satul Răchițele (Munții Apuseni). Cascada are aproximativ 50 de metri înălțime, pe 2 trepte și este situată la o altitudine de aproximativ 1000 m.
Legenda spune că o mireasă a căzut de pe stânci, voalul rămânându-i agățat. Nuntașii au plâns-o pe mireasă iar în locul respectiv s-a format cascada "Vălul Miresei". Este una dintre cele mai frumoase cascade din România; iarna peretele stâncos îngheață devenind ... --> mai multeun excelent loc de escaladare pe gheață.
Cale de acces : Huedin - Răchițele (~28km) - Sat Răchițele - Cascada Răchițele ( ultima porțiune de drum 6 km este de drum neasfaltat ).
Cel mai important monument istorico-arheologic al oraşului Turda este castrul roman Potaissa al Legiunii a V-a Macedonica, de pe platoul numit Dealul Cetăţii. Castrul a fost construit de către această legiune în anul 168.
Castrul roman Potaissa din Turda este înscris pe lista monumentelor istorice din judeţul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România în anul 2010 (cod LMI CJ-I-s-A-07208).
Începerea conflictelor marcomanice au determinat Roma ... --> mai multesă trimită în jurul anului 168 Legiunea a V-a Macedonica din Moesia, de la Troesmis, la Potaissa pentru a întări defensiva nord-vestică a Daciei romane. Legiunea a construit aici cel mai mare castru cu funcţionare îndelungată din această provincie romană.
Cu laturile lungi (de nord şi de sud) de 573 m şi cele scurte (de est şi de vest) de 408 m, uriaşul dreptunghi pe care-l descrie ocupă o suprafaţă de 23,4 ha şi adăpostea 5.000 de militari. Zidurile aveau o grosime de 1,7-2 m, fiind realizate din mortar şi piatră. În faţa zidurilor exista un şanţ cu apă lat de 12 m şi adânc de 3 m. Avea două străzi care se intersectau în cruce (Via Praetoria, Via Principalis) şi patru porţi (Porta praetoria, Porta decumana, Porta principalis dextra, Porta principalis sinistra). Poarta pretoriană este orientată spre răsărit iar Porta decumana spre apus. Cea mai importantă clădire din castru (Principia) a fost cea a comandamentului (cca 1 ha), ea fiind situată la intersecţia drumului principal cu cel pretorian.
În anul 274 Legiunea a V-a Macedonica, împreună cu celelalte trupe romane, s-a retras din Dacia; ulterior pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcţia a numeroase clădiri și biserici din centrul orașului Turda.
Ruinele castrului au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu. În interiorul castrului au fost descoperite mai multe obiecte vechi (piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscripţii pe piatră, monede, obiecte mărunte), cele mai multe dintre ele găsindu-se acum în diferite colecţii şi muzee din ţară, printre care şi în Muzeul de Istorie Turda, sau din străinătate, majoritatea la Budapesta şi Viena.
Lacul Beliș-Fântânele este un lac artificial de acumulare, situat în vestul județului Cluj, în partea nordică a Munților Apuseni, la punctul de întâlnire între Munții Gilăului (est), Munții Vlădeasa (vest) și muntele Mare (sud). A fost amenajat în perioada 1970 - 1974 cu scop hidroenergetic, pe cursul râului Someșul Cald. Are o suprafață de 9,8 kmp și o lungime de 13 km, fiind situat la o altitudine de 990 m.